poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2708 .



Tarâm
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [morrison ]

2001-03-14  |     | 



Iată-ne ajunsi aici unde gândurile cad ca pielea arsă
Unde iluziile se nasc din aburi misteriosi ridicati de pe morminte adormite
Si ne înconjoară ochii
Este tărâmul faraonului placid,tăcut si gentil
Ce poartă o floare sângerie în mâna stângă
Si un sarpe negru si umed în mâna dreaptă
Aici ai ajuns fugind,respirând adânc si des
În încercarea disperată de a-ti trimite sufletul într-un loc mai bun
Te rugăm să iei parte la procesiunea noastră
Esti ultima ta sansă,ultima noastră sperantă

Aruncă-ti blana de leu de pe umeri
Si păseste în aburii extazului
Nu-ti vrem carnea,suntem însetati de căldura mintii tale umede
Îngenunchează în fata stăpânului lumii în care visele nu pot pătrunde
Apleacă-ti privirea,încă îndrăzneată si sărută petalele florii sângerii
O sută de petale cărnoase,o sută de suflete păstrate în răcoarea noptii placide
Si celebrează privilegiul,Sarpele Faraonului este nebun în asteptarea unui suflet

Ridică-ti privirea trufasă,priveste dansul timpului îmblânzit
Îti oferim experienta supremă,
Liniste si calm absolut,fără zgomote,ploi sau lumină
Este marea neagră a sufletelor izgonite din globul de cristal
Tărâmul unde mintea nu sângerează
Pentru că amintirile se evaporă precum aburii de pe mormintele goale
Cine suntem noi ?
Suntem lorzii zborului deasupra
Cei încătusati de sapte ori în sapte stânci
Cei care suntem glas,cei care vorbim în ecou
Cei care am murit,dar nu suntem morti
Cei care nu trăim,dar nu avem moarte
Noi suntem mireasma înfricosătoare din noptile fără stele
Cei care poartă blestemele în limbi rosii,bifurcate

Vino acum,este ritualul tău,focul arde timpul care ti-a mai rămas
Închide ochii care mai zvâcnesc a viată si sărută sarpele
Sărută sarpele pe limbă si aruncă-te-n adâncul fiintei tale-dorinta
Dacă sarpele va simti teamă nebună,îti va mânca sufletul
Dându-ti eternitatea cea mult râvnită,dar nu cea sperată
Dacă,însă, va simti dorintă pură si oarbă ca noaptea timpului,
Atunci noi te vom trezi din vis cu o suflare
Dându-ti lucrurile pe care le poti visa,le poti simti,dar nu le poti atinge cu mâna.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!