Sunt o fire mai alba,
dar ochii ii am albastri.
Si ratacesc:
acolo unde altii cauta
eu zambesc,
acolo unde altii gasesc
eu plang.
Sunt o fire mai alba
si asta se vede in ochii mei,
oricat de inchisi ar fi ei.
Cand ii deschid dimineata,
inca mai e noapte
si o stea straluceste
in dreptul meu pe cer.
Nu am curajul sa ma despart
cu totul de mine,
versurile mele nu sunt ucigase
si nici nu pot zbura. Dar vad
o stea pe care norii o cruta,
desi de acum este ziua,
nestiuta de nimeni,
ca mine
fire alba,
alba,
o fire mai alba...