un amurg de sare in nuante de roz
si de vata cu sute si cu mii si cu
milioane de zimbete fericirea ne
impresoara stam pe loc / asteptam mirajele
sa ne joace feste cu pestisori aurii
care zimbesc in somnul pisicilor
cerul e senin oamenii zimbesc pe rind
din politete

soarele e o minge de foc jucata de pustiuri
pe linia orizontului pietrele transpira
si se inghit in amagirea amurgului rece
sa asternem somnul peste padure si cer
sa nu ratam iubito sughiturile noptii
ce se asaza lent pe creste si vai peste
sperantele noastre iubito se-asaza

si poate-am asezat un semn de carte aiurea
iar umbrele razvratite s-au aliniat in fata
plutonului de executie numit de nestiutori
zori

si poate m-am infundat in multimea de amanunte
fonice in multimea de detalii metalice si poate
cerul a incetat sa ma poarte im miini si poate
iubirea noastra piere intr-un joc de barbut

cine mai intelege? o tu cerule / cine ne vede
si pe noi furnicile oamenii mici? poate corbii
lui bacovia adica lui demetrescu adica de fapt
ai lui poe

cine ne vede iubito sa ne ceara socoteala ca
sintem neputinciosi si nu ne doare macar ne
putinta? si cine sa ne aline amiezile goale
si reci?

accente verzi masoara minutele crepusculii
roiesc peste suflete / oamenii mor uneori
iubito si cerul ne plinge pe toti

si cerul ne plinge pe toti

acum sintem singuri iubito
se
pa
rat

savuram acelasi cer cu aceleasi stele si cu
aceeasi luna iubito / iti dai seama? sintem
norocosi

florile de cimp se alearga pe strazi si noi
ne plingem iubito / fiecare isi plinge lipsa
celuilalt / e foarte ciudat iubito cum norii
se-aduna ca o patura peste acelasi oras ca un
ritm ca o boare ca o transpiratie rece iubito
si cerul e blind peste ei

si cite si mai cite ti-as mai turna iubito
as putea scrie pe coceni de porumb natura
sa plinga cu noi deasupra povestilor noastre
iubito

natura sa plinga cu noi

//