Ianus despre urmași

Cele două fețe când eu mi-am făcut
spre viitor una și alta-n trecut
nu am prevăzut
că moștenitorii vor purta curent
cele două fețe numai la prezent.


Înțelepciune
La ușa Puterii sună Repaosul
La poarta Slăbiciunii bate Viața

Vântule, tu ești nătâng
plângi degeaba lângă crâng
veșnic vii și veșnic pleci
în desagi cu arbori seci
că puieții sunt întregi.


Doină II

Salcie de-acasă
Blândă și sfioasă
Fă-mi din frunza ta
Pernă și saltea
Și din foi de fragi
Scutece să-mi faci
Iar dintr-o păstaie
Croiește-mi copaie
Și mă-ngașe-n brâu
Cu fuior de grâu
Noaptea să mă auzi
Cu mugurii cruzi
Ziua să mă speli
În trei limpezeli
Blândă și sfioasă
Salcie de-acasă


Umbre

Deseori la umbră
nu e numai umbră
este și o umbră
ținută în umbră
și care din umbră
mușcă pe sub umbră
deseori la umbră.


Cântec

Pădure, pădure
Cu frunțile sure
Tu prea mult înduri
De-atâtea securi.

Pădure de frasin
Când mai aveai margini
Pe poteca ta
Maica m-alăpta.

Pădure cu ghindă
Tu m-ai dat de grindă
Rotindu-mi colac
În vârf de copac.

Pădure de corn
Noaptea eu să dorm
Mă-nveleai cu bundra
Mă vegheai cu umbra.

Pădure, pădure
Ai grijă pădure
Că prea mult înduri
De-atâtea securi.


Sună timpul

Veacule, îmi spune timpul –
zeii când roiau Olimpul
vremea nu era prea bună.
Din vechime, așa sună.

Eris aștepta la pândă
afișând o mască blândă
și Atena, cam ursuză
blestema câte-o meduză.

Zeul Ares, general
ar fi vrut un mondial
Hefaistos printre vreme
smălțuia statui viclene.

În frumoasa Hesperidă
era piață pentru mită
iar Pandora, din valize
ne-a făcut multe surprize.

Zeus-Dias făcea zei
mulți, și mari, și mărunței –
când vreunul privea Sus
din lăcaș era exclus.

Iar dacă vreun Prometeu
fura focul de la Zeu
se reconforta etern
ori în lanț, ori în Infern.

Rătăcită prin cutie,
zeii-au mai găsit Speranța –
moștenire să ne fie
păcălind nesiguranța.

Sună din vechime timpul –
zeii când roiau Olimpul
vremea nu era prea bună
Din vechime, așa sună.