Eu latru ca și câinii de bloc.

Niciodată nu am văzut luna.
Dar simt noaptea că poartă ceva
Pe deasupra mea.
Și latru în cuvinte
Gata să moară,
Deși deranjez vecinii
De scară.

Uneori latru surd.
Nimic nu aud.
Însă prin fereastra deschisă îmi pare
Că aud alte strigăte,
Lătraturi de câini din curți
Îngrădite de garduri.
Mărunți.

Așa am înțeles că rostul în toate
Este sa strig din ființa mea
Atât cat pot lătra.
Acest lătrat e definitoriu
Nu doar pentru mine,
Ci pentru toții.

Așa că am sa latru să mă audă și morții.