mai e puțin și vena ei de nord
care atârnă salivând în sânge
o să prindă contur de cal
și îi va galopa trupul spre o nouă putrefacție

până atunci ca să nu e plictisim
se face noapte

e lună plină pe străzi
la noi e doar lună

ea poartă o piele de sticlă în care trăiește
cu toate catrafusele
o icoană a morții

pentru mine moartea este o femeie
pură și simplă
care își așteaptă rândul la om ca orice vierme de pământ

în această zi noi doi și nimic altceva
pe firamentul de vineri

îți este frică să spui dar știu că ai ființa
plină de sertare netrase

până acum s-au întâmplat în viața noastră
multe cifre
trei, treisprezece, treizecișitrei

a venit timpul

la radio se anunță misterul lumii

când

în patul nostru un fachir
învață să sângereze