Afara iarasi plange des
caci ploaia ,iata vine
si-un dor nestins m-apasa in piept
mi-am amintit de tine.

Si cum aceasta ploaie trista
mi se prelinge usor in par
de dorul sarutarii tale
buzele ude,ard si dor.

Sa te ating o clipa acum
mi-ar pare o minune
cu mine plange noaptea luna
dar ea nu-ti poate spune.

Ma doare si suflarea grea
ce-o tin in al meu piept
in fiorata stau in ploaie
de-atatia ani te-astept.

Cum sa te scot din al meu suflet
si cu ce putere?
cand trupul meu infierbantat
si- indurerat te cere?

Cum poate doar faptura mea
sa-ti poata tulbura
intreaga existenta a ta
cand nu sunt langa ea?

Am adunat atatea lacrimi
in care m-am spalat
au fost insa putin sarate
dar nu m-au derajat.

Iar daca tu puteai macar
lacrimile sa-mi stergi
nu ai mai fi putut vreodata
de mine ca sa pleci.