poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-23 | |
Azi, te-am privit in ochi intaia oara,
Si vedeam doar tristetea ce-i inconjoara. Lacrimile-ti curgeau, usor si fara de-nteles, Iti admiram, durerea ta, cea fara sens. Gandurile ti le citeam pe buze, Si auzeam mereu, minciuni pline de scuze. In sinea mea te-am intrebat: ce ai patit? Dar tu nu-mi raspundeai, si la mine te uitai nedumerit. Cu privirea in pamant si cu un suras meschin, Am inteles din ale tale ganduri,ca viata ti-e un chin. Pot sa pun eu capat, suferintei oare? Sa transform in zambet, lacrimile tale? Usor de spus, dar greu de inteles, Cand tot ce spui, pentru altii n-are sens. Dar uimirea mea cea mai mare, Mi-a fost ca sa privesc cu jale, La persoana ce statea, plangand, in fata mea. Trista, suparata, cu inima-i pe jumatate moarta. Cu mila priveam insistent la ea, Si stiam, ca povestea ei, era a mea. Nedumerita de chipul ce vedeam, Priveam la el si parca-l cunosteam. In fata oglinzii eram, doar eu si cu mine, Cine si-ar fi-nchipuit, ca cel la care ma uitam, Purta acelasi nume ca si mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate