Rad prosteste...

Detest prostia si totusi in acest moment nu reusesc sa ma detest,
doar rad.

Totul e asa de amuzant!
Lumea e asa de amuzanta!

Iubesc lumea!
Ador lumea!

Logica mea doarme imbatata in aburi de betie.
Si dincolo de ea, stau eu: nerusinat de goala in fata lumii.

Scutul meu - odata lucios k o oglinda
sta acum mat: ratiunea mea se odihneste muribunda pe el.

Rad!

Si mi se pare ciudat de amuzant k lumea e colorata!
Si mi se pare ciudat k perdelele stau la locul lor si nu rad impreuna cu mine!

Tot ce nu rade in jurul meu e obiectul meu de ras.
Brahma, Vishnu si Shiva s-au imbatat prin mine!

Acum pot sa scriu si despre asta!
Pot sa scriu cum imi vine sa iau lumea in brate si sa dansez..

nu pot sa dansez! Picioarele nu ma asculta in totalitate...asa ca...

rad!

Rasul meu mi se pare haios, hilar, bezmetic!
Rasul e singurul sunet pe care buzele mele amortite
il mai pot crea in acest moment.


Oare cand nu existam in forma mea umana
si n-aveam buze cu care sa pot vorbi
cu ce radeam?
Sau eram un ras - un hohot larg,
un rezultat al unei betii universale?




Rad prosteste!