luna atinge și înfioară
jumătatea de sub apă a omului

e noapte iar.
prin vis fereastra
îți apropie de ochi
unghia ei ruptă

răstorni punctul tresari
spargi oglinda – doamne,
în fiecare ciob ai altă înfățișare
te simți în fața ta pierdut
ca-n fața unei mulțimi
care așteaptă să o salvezi


fugi.
înapoia-ți, peste ape, se alungește
spirala somnului ori a morții?