e doar o senzație ciudată
parcă mi-aș fi făcut o zgîrietură cu unghia pe creier
o metafizică a uitării ar spune filozoful dominic
fac o cruce cu var pe podea
apoi îi caut înnebunit mijlocul
mă zbat ca un microb sinucigaș în paharul cu apă
tu te apropii femeie – superbă confuzie
între a fi și a nu fi
în preajma ta
creierul meu devine un mușuroi părăsit
viață sau moarte?
de cîte ori voi mai plăti prețul îndoielii?
adevărul devine o prejudecată tîrzie
arunc pe fereastră ghemotoace de hîrtie
pe care scriu nesățios a crea = a distruge
în acest joc eu nu sunt
decît un simplu personaj ce caută
o ieșire din sine prin chiar propria-i înțelegere