În apusul roșu pe-un lac din lacrimi de sânge
Un copilaș părăsit într-un coș pe lac plânge,
Cerul se-înnorează lacrimi cad în continuare,
Coșul se frânge, copilașul în lac moare.

Din nori coboară ca o săgeată o cioară,
Din lac se ridicăun chip palid de ceară,
Pasărea se-apropie și i se-așează-n palmă,
Pe lac se așterne o adiere calmă.

Spectrul se trezește spre stele se îndreaptă,
Coboară-apoi pe lac, printre valuri înoată,
Pânzele-și mânjește cu un roșu-ntunecat,
Dar inocența lui iar în alb le-a transformat.