De cate ori am stat
la masa asta
eu si cu tine
gustand amandoi
din zeama dulce-amara
pe care tu ai numit-o viata
si pe care eu,
eu nu stiu inca ce nume sa-i dau...
sa fi trecut atat de mult timp
peste noi, incat eu,
plictisita de gustul intepator
al semnelor de intrebare
am incetat sa-ti mai vorbesc
iar tu,
satul de toate numele
cu care te-am botezat,
ai ridicat,
inca o data din umeri
si ti-ai asternut pe chip
expresia trista si resemnata
a icoanelor nereusite...