Ce mare am crescut,
Si cati ani s-au scurs,
Atata vreme a trecut mamico, de cand,
De langa mine tu te-ai dus.
Inchid ochii si incep sa plang,
Parca inca mai astept un raspuns,
Si ca prin vraja-n gandurile mele,
De tine aminte mi-am adus.
Te vad stand pe fotoliu,
Cu andrelele in mana, crosetand,
Cu toate ca, o vorba dulce
Niciodata nu mi-ai spus,
Veneai uneori, si un sarut pe frunte,
Imi dadeai razand.
Mi-e dor de ochii tai sticlosi,
Si de vocea certatoare,
Nu mai esti cu mine, mama,
Si lipsa ta ma doare.
Stiu ca ti-am gresit,
Si regret nespus...
Deodata se aude o voce:
„Copilul meu, numai plange!
Te iubesc si am grija de tine de-acolo sus.”
Vocea nu se mai aude,
Timpul inca trece.
„Mi-e dor de tine, mamico!”
Imi sterg ochii,
Si ma opres din plans.