momente tandre și clipe dureroase
își scutură copacul anonim,
își scutură speranța
în lacrimă de rouă;
râzând cu frigu-n oase
și dragostea-n venin.

mă sparg în mii de schije
și-n mii de flăcări ard...
petale parfumate în lacrimi de gheișe
mi-acoperă din răni, din minte și din iad.

mă sparg absurd, în urma clipei tale
și sângerez, albind rațional,
ca umbra mea, străpunsă ... de raza ta de soare
... mă sting lăsând o urmă de cântec funerar.