eu si cu tine copiii aceleiasi nefericiri
doua seminte ale aceluiasi mar
uneori pasari, uneori ierburi, deseori melci
inchisi in aceeasi cochilie numita viata.

intre noi si lume s-au ridicat toate puntile
noi aici, lumea dincolo ,
nimeni nu a reusit sa treaca de poarta cetatii
strajer gandul,noi apa din fundul fantanii.

mai radem uneori despicand cuvitele
mai scoatem hohote de ras
in rest lacate groase ne tin departe de lume
ne ocrotim visele precum noii imbogatiti comorile.

nu rasfiram cuvintele, le asezam piatra pe piatra
ridicam ziduri inte soareci si pasari
tesem plase, fluturii sa ramana acolo departe in lume
dantelaria cuvintelor e singurul giuvaer purtat la vedere,

noi suntem lumini uneori ne lasam ademeniti de umbre
le ascutam soaptele muribunde si rasul grotesc
deschdem in fiecare dimineata sa intre rasaritul
de cele mai multe ori intra soarele, uneori, strecurat, dorul.

eu si cu tine parti ale aceluiasi intreg
doua inimi ca doua fete ale aceleiasi tobe
vino cand am sa te chem , la prima bataie
uniti in sunet, vom trai fericiti in noul nostru univers.