Cuget trist, pierzându-se în ceață
Și suflet greu, în inimă de gheață
Se zbat în noi,
Cei seci, cei goi.

Trăierea noastră nu-i adevărată
Și nici nu cred că va fi fost vreodată
Căci suntem noi,
Cei seci, cei goi.

Noi nu trăim decât pe dinafară
Căci sufletul de trup nu se dezbară
Numai la noi,
Cei seci, cei goi.

Nici plânsul nostru nu e decât apă rece,
Ușor ne vine și imediat ne trece,
În ochi la noi,
Cei seci, cei goi.

Viața noastră toată nu e decât un vânt
Ce vine și ce trece, pe veșnicul pământ
Doar suntem noi,
Cei seci, cei goi.

Nu e nici o scăpare, nu ma-ndoiesc de-aceasta
Căci și pe mine m-a lovit năpasta
De-a fi ca voi,
Cei seci, cei goi.