Prind o tornadă de coadă
și o arunc într-un sine apatic
să răvășească lăuntricul
să spulbere emoțiile
devenite ploi ce cad
pe parbrizul mașinii inimii.

Scot dinăuntru tornada
transformată într-un vânt rece
înăuntru toate organele
aleargă în jurul iubirii
pe un organ a crescut un arbore
cu frunze colorate în roșu de sânge
altul s-a prefăcut într-o planetă microscopică
orbitând în jurul inimii – supernovă.

Absorb o tonă de lumină
și o tonă de întuneric
le amestec împreună cu materia laică
și iată-mă
înger și demon în același timp.