poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-11 | |
Eu sunt paznicul morților.
Păzesc morții din morminte. Am grijă să putrezească firesc Și să fie înmormântați Cu picioarele înainte. De crucile de lemn nu sunt răspunzător. Iarna le fură unii pentru focul căminelor lor. Însă pentru cruci de piatră sau de marmură Îmi dau viața toată, deși niciodată Nimeni nu le-a luat. Piatra și marmura sunt scumpe numai la tăiat Și la transportat. Amândouă sunt grele Și se cântăresc în bani. Trebuie aduse din munte. Se taie greu și nu ard. Câteodată mă roagă să le trag clopotul. Spun că este singurul ce îl mai aud. Și o fac fără plată. A! Le crește iarba. Mormintele lor se confundă cu apa. Valuri verzi alandala se ridică De nu mai vezi crucea pe criptă. Dar am o sapă de fier. O înalț spre cer în verde crud o cobor Și pământul devine ușor, răcoritor Peste mormintele lor. Eu îi iubesc necondiționat. Sigur ei au aflat, deoarece îmi dăruiesc Lumânări la morminte, lemnul de cruci Uneori mă omenesc cu pomană De haine, de mâncare și muncă cu plată, Căci sunt singurul ce știe să sape Groapă adâncă. Eu sunt paznicul morților. Păzesc morții din morminte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate