Călare pe un cal himeric
și bând licoarea sufletului meu,
sosești triumfal ca un învingător.
Ore întregi până bucuriile au sens,
rămâi în extaz la un țărm violet,
și pari extrem de gânditor.

Părăsit de gânduri triste,
faci plecăciune la ziua care va veni.
Universul întreg îți pare un pitic,
mai crezi în minunatele lui povești.
Adevărul care uneori este ștrangulat,
nu-ți mAi este nicidecum inamic.

Ești doar o siluetă care se respectă,
cu gândurile date mult pe față,
chiar dacă lumea asta e suspectă.
Printre nedumerire și fantezie,
privești uimit la strigătul de barză,
cu-n zâmbet însoțit de ironie