seara îmi căutam ibovnicele
adunătură de feline perverse
ce-mi zămisleau visele
jivine pămîntești
eram singurul bărbat
cu gura topită trimis în surghiun
într-un loc cu mori de vînt zdrențuite
unde
smintit de blestemul femeilor uitate
înotam în lacrimile plînse
aievea sau în vis

dă-mi spada cu care
să decapitez lumina
de partea ei de umbră

o lacrimă caldă îmi alunecă pe piele

asemenea unui vraci
reiau fără somn
ultimul vis