Gemând ca într-o carcasă argintie
poți merge mai departe fără regrete.
De plângi ca un bebeluș-n fașă,
și chiar de-a bușilea de te strecori,
neîmpăcat cu tot ce te înconjoară,
poți ignora lumea asta atât de lașă.

Te joci de-a baba oarba uneori,
cu viața care-ți tot face semne.
De calci anevoios doar pe cuie,
și nerăbdător te uiți în urmă,
poți răsnurna și nevinovata clipă,
căci speranța ivită,încet se năruie.

Paradisul pierdut se poate dobândi
de mergi fără gânduri orgolioase.
Târfele gloriei de te înconjoară
neliniști inumane îți oferă.
La cumpăna anilor,visele disperate
se transformă-n sunet,duios de vioară.