uităm între noi mâinile goale. iubim transparent.
suntem două linii întrerupte. a vieții din moarte
a morții din dragoste.
și nu mai naștem cuvinte.

îți spuneam din ochii mei se desprinde
umbra unui orb. e aplecată spre dreapta mea
ca o salcie sălbatică
între ape. când adorm
ea tremură nevăzută peste iarnă.

orbul îmi respiră aerul dintre secunde.
tac. fără lumânare. sunt
cea care tunde arbuștii din spatele timpului
în genunchi.