Am plâns atunci când iubirea tu mi-ai dat-o,
atunci când lacrimi eu nu mai aveam,
dar într-o zi, de dimineață
erai atât de-ngândurat, pe geam.
Am plâns, până lacrimile miere-au devenit
și te-am văzut atât de abătut pe stradă,
până atunci, când lacrimile
pur și simplu, au obosit.
Am plâns, dar la acel ceas de ziuă,
atât de blând tu m-ai privit,
spunându-mi sărutându-mi fața plină
că: "îngerii nu plâng...!"