Mirific

Noaptea rece-a înghetat clepsidra moartă
Din cer,o ploaie de stele mă loveste-alene
Nu mai pot intra pe-a noptii mare poartă
Si nisipul rosu îmi curge-ncet prin vene

Din timpuri scufundate s-aude un ritm pierdut
Ce urcă peste ceruri,se-ntinde peste noapte
Transformă apa-n glasuri si muntele în soapte
Ridică peste vremuri un neam de mult căzut

Si nu mai simt nimic si muntele dispare
Lăsând în loc izvor de unde-o mare-apare
Ce se desparte-n lături si naste-n cer o lună
Cu zâmbetul de gheată si ochii de nebună

Din spate,din adâncuri,din cerul înstelat
Un ceas al unui timp ce e de mult uitat
Răzbate pân la lună si se despică-n nor
Tesând al noptii văl de pe un alb fuior

Din haosul de veacuri,din hăul vremii vechi
Călătorind prin spatiu,ard astrele perechi
Si în poala boltii,al noptii negru vad
Luceferii mai tineri se ard,se sting si cad

Si din genunea însăsi,stiută doar de zei
O stea stă după lună veghind la soarta ei
Ea se aprinde-n jar de foc grecesc,etern
Nesocotind căderea cerută printr-un semn

Făcut de zei pe-un munte nalt,neprihănit
Din praf uscat de ape sfinte