cu fiecare zi ca firele de iarba facand
un intreg comun, sunt inconjurat de-aceeasi oameni,
macinat de aceleasi ganduri, sufocat de aceleasi imagini
abstracte pictate intinse pe o plansa ce nu va mai
vedea niciodata peretii galeriei, la fel ca manuscrisul
ce nu va mai vedea niciodata tiparnita, satul
de gandul originar de dinainte de a fi poezie
ca e atata critica nemeritata la persoana si nu
la text, cu fiecare zi ei ma ataca
dar m-am obisnuit, cred ca sistemul meu imunitar are
aceasta capacitate de a ma apara, a ma feri
de tot ce doare in spatele ecranului de 15.7 inch.

nici moartea care vine armaghedon final nu poate
sa ma scoata mai mult din anonimat, asa cum toate florile
la piata daca nu ai ochi pentru ele cufundat in amintirile
celor dragi nici nu le vei observa.
oh, ele sunt acolo, tu doar in alta parte, in cartea
cu analiza alienilor si ozn-urilor de la inceput
si pana la sfarsitul care va sa vina si care insemna-va
aproape un deceniu de sange si apoi
aproape un mileniu de pace si lumina.

citeste si te minuneaza, stiu ca asa cum vii poti
sa si pleci, dar uite pentru tine scriu cand as putea
sa intru pe internet (pe usa din spate, bineinteles)
si sa aleg un site gen cutepiggy.com, sa stau asa o zi intreaga
si sa nu-mi vina sa dorm, razand de cat de prosti sunt altii
sau ce-i mai poate duce bibilica pe unii.

hai ca te las. e prea tentant.
poate ca maine voi avea
un alt fel de inspiratie,...

acum ma duc sa rad.

pasii pe curand