nouă raze
stele de noapte în peste zi
pentru mirificul din noi
nu arde etapa
un râu curat
cu albia săpată
între noi
ne face să ne privim
de pe un mal pe celălalt
uneori
sunt atât de pierdută
în munca mea
nu sunt pregătită
să trăiesc în nici un sezon

uneori
simt nevoia să-ți spun
că mi s-a apropiat de suflet
o seară minunată
acum am puțin timp
nu-i așa că ai și tu
uneori
captivată în lumea mea
îmi spune o voce
din suflet
că de atât de multe ori
e atât de greu să fiu femeie
îmi place să fiu propriul meu poem
un sezon atât de adevărat și profund
este atât de greu uneori
vise de noapte
în peste zi