poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-23 | |
te-am căutat pe același peron rupt de lume,
undeva într-un timp măsurat de ceasurile lui dali secundele se scurgeau pe pereți scorojiți iar tu îți risipeai gândurile între șinele ruginite ale singurului drum pe care-l știai, te-am lăsat cu demonii tăi, în fiece zi cobrele-ți sâsâiau în urechi un fel de imn al recunoașterii de sine, priveai fără să vezi și vorbeai fără să înțelegi și toate cuvintele tale se încrustau în palmele mele pe care le mângâiam într-un târziu cu degete tremurânde în încercarea dureroasă de a te regăsi ca într-un alfabet Braille... așteptai pe peronul pustiu ca timpul să se întoarcă în matcă ziduri creșteai în privirile tale dincolo de care mlaștina se lățea hidoasă ca o broască imensă prăjită la soare, din când în când, capete de cobre se ițeau din noroi într-un fel de dans arcuit pe acorduri duioase de erhu... te-am uitat pentru o vreme știam că nu aștepți în zadar trenul, știam pentru că urma să-l aduc eu spre tine și iată revin astăzi pe același peron cu același timp scorojit pe pereți obosiți, doar că zidurile din ochi acum stau să cadă, mlaștina a secat iar cobrele au murit, acum mă privești și mă vezi, nu vorbești, nu vorbesc, doar degetele noastre tremurânde se regăsesc în același alfabet al simțurilor pe care l-am învățat din dansul lasciv al cobrelor...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate