| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2006-05-22 | | 
Nu-mi mai dă voie soarta să iubesc. Mi-a spus: „Nu mai e loc de fericire! Prea mult ai dat, nu pot să peticesc O inimă, cu-o nouă amăgire.” Uimit am stat, cuvântul să-i ascult, Din spusa ei simțeam venind mâhnirea. Știam că făr` năvalnicu-mi tumult, În piatră rece s-ar schimba simțirea. Am stat un ceas, o lună, sau toți anii, Încremenit de greaua rostuire Ca rob plecat amarnicei jelanii, Cerșind și împlorând o păsuire. Dar, n-a fost chip! Sentința era pusă. Am fost pe veci în gheață exilat. Străin de dor, cu inima răpusă, Indiferenței juruit să-i fiu soldat. Din când în când în noapte, în zadar, Sau mult mai rar, vreo rază rătăcită, Încearcă să preschimbe în coșmar, Portretul celei ce mi-a fost sortită. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate