poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-02 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Mă îngroziți, voi, codri, ca niște catedrale,
În care urlă orga; și-n inimi blestemate, Chilii de veșnic doliu în gemete de jale, Vă recunosc ecoul în care moartea bate. Cum te urăsc, o, Mare! tumultul tău, amarul, În sufletu-mi îl aflu! Și râsul de durere Al omului sub vremuri, suindu-le calvarul, Ei îl aud în tine icnind imensă fiere. Ce dragă mi-ai fi, Noapte! dar fără mândre stele; Lucirea lor repetă un prea știut limbaj! Eu vreau abisul negru, ascunsul lui miraj! Dar nopțile-tenebre sunt pânze mari, și ele, Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult Și care, -acum, luminii, din ochii mei s-au smult!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate