poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-02 | | Să nu mai fiu trezit dimineața la cinci de câinele vecinului găzduit în balconul apartamentului de de-asupra ori de alarma stridentă a telefonului mobil și de nevasta mea cu vocea șuierată care-mi sfășie carnea până la os am hotărât să ies din mine și am intrat pentru o vreme în pielea unui porumbel alb suficient cât să pot privi lumea de sus mi-am desfăcut aripile gata de zbor o pisică tot albă lipită de pervaz îmi pândea tremurul înfuleca din imaginea desprinsă de pământ și uite așa am ieșit dintr-o dimineață obosită în care oamenii se îngrămădeau spre gura de metrou iar alții fără să se murdărească pe tălpi încă mai scormoneau prin intimități... de sus totul se vede altfel lumea se mișcă trăiește chiar și atunci când viața turuie ca un motor turbo de aici și nevoia de aer și toate ploile care cad peste umerii pământii reciclând respirația după care oamenii miros a deșeuri reziduale captive în pubele gri sau verzi cu singurele diferențe mirosul de lumânare și acel flash care se tot repetă și crește ca un aluat senzația intră în piele se omogenizează cu celelalte lucruri până când are loc o erupție o contaminare cu puțină uitare între alți oameni și atunci cineva trebuie să plece... așadar singurul loc alcătuit din lumină și aer e capătul de cer sub care privesc oameni și alte lucruri zaharisite în zi și totuși lucrurile sunt altfel aici nu-mi pot construi un castel de nisip prin care să orbecăi în neștire aici nu pot fi convingător și nici nu pot să las un semn în speranța că mă voi întoarce ca simplu pasager dintr-un punct în care Dumnezeu grăbit a uitat să închidă ușa... probabil voi mai locui acolo câteva anotimpuri dimineață o să cobor lângă pervaz cât mai aproape de pisica albă acoperindu-i respirația cu o bucată de cer...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate