Dacă plouă,
Dacă plouă, știți bine,
Și CERUL își cere iertare,
Pentru toți,
Dar pentru netoți,
Voi să știți
Că trenurile merg
Și fără să-ncerc
Să scap dintr-un cerc
În sector.

Omul din tren,
Scoborât în Sinaia,
Va ști mereu, că doar eu,
Sunt cea adevarată,
Și nu voi cerși,
Nici milă, nici îndurare,
Și voi ști și-n disperare,
Să-mi fac datoria mereu.

E tot ce vor cei adevarați,
Cei curați care știu,
Care știu să și vorbească,
Să nu cerșească,
Să nu șoptească,
Ci sa injure și chiar să bea.

Este beția BUCURIEI,
BUCURIEI DE VIAÞÃ.