Cu voința frîntă
te-ai aplecat
înaintea lor
renunțînd la luptă
și sperînd la somnul veșnic.
Ce era mai bun din tine
le-ai dat lor,
hrană, pentru un pumn
de bestii și nemernici.
Sătui, cu ochii morți,
cu suflete cleioase
și simțurile moarte
se bălăbăneau
spre următoarea victimă.
Și totuși,
te-ai înălțat
din cenușa rece,
un suflet crestat,
căutînd din nou
adevărul, mînjit de ei
într-o singură
minciună.