Pe marginea calcinată a speranței
Dorul se umple de teamă.
Vibrând și tresărind de uimire
Un chip neliniștit de copil
Gândește timid la spectaculoasa vară.

Nu vrea ca această căldură
Venită se pare cu pluta pe râu
Să plece prea iute isteața.
Dogoarea din suflet stăpână acum
Topește-n substrat până și ura.

Un adevăr venit parcă din stele
Pentru iarna ce aduce sloiuri în priviri.
Un alb prea insistent pentru cornee
Dincolo de simțuri disperate
Surpare de orgolii,ciorchine de amintiri.

Am vrea o vară permanentă
În care apa să curgă-n șiroaie.
Căldura să ne fie o prințesă
Iar noi umilii ei supușii.
Să facem reverențe,să dansăm în ploaie.