poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-28 | |
Eu nu m-am supărat
De acasă tu când ai plecat De fiecare dată când vroiai Tu urcai pe bicicletă și te plimbai. Atunci când a-ți venit de la mare Ai plecat cu Costin și Bogdan la ultima plimbare Când eu din bazar am venit Cu voi toți eu m-am găsit. Cu tine la colțul blocului m-am întâlnit Și pentru ultima oară am vorbit Eu atunci te-am întrebat În ce direcție a-ți plecat. Mi-ai spus că sunteți plecați Prin târgul de mașini să vă uitați Apoi la Bucov să dați o raită Să vedeți dacă apa e curată. Ți-am spus că la TV a anunțat Că apa Teleajenului s-a infestat Și ar fi bine să nu vă băgați În apă să vă scăldați. De asemenea eu te-am întrebat Dacă tu ceva ai mâncat Era ora 12,00 în amiaza mare Era cald și era soare. Tu mi-ai zis că n-ai mâncat De acasă când ai plecat Ai zis că te întorci repede înapoi Ca să mâncăm amândoi. Aceste cuvinte au fost ultimele rostite de tine Înainte de a te despărți pentru totdeauna de mine Eu te-am așteptat să te întorci acasă Dar în zadar, nu te ai mai întors niciodată. Bineînțeles că tu m-ai ascultat În apă voi nu v-ați băgat Dar ce folos că în loc să vă întoarceți înapoi A-ți plecat mai departe voi. Pe biciclete a-ți urcat Și mai departe a-ți pedalat La Pleașa ați vrut să plecați Așa ca să vă mai plimbați. La Valea Călugărească fum ați observat Și într-acolo a-ți demarat Vouă așa vi s-a părut Că arde o casă, așa ați crezut. Dar nu a fost adevărat Și mai departe ați plecat Voi toți de acord ați picat La Inotești la bunicii lui Costin ați plecat. La Loloiasca la o fântână v-ați oprit Ați băut apă și v-ați odihnit Mai departe voi ați plecat Reglementar voi ați circulat. N-ați mai mers mult, n-ați ajuns departe Că atunci fără să știți, v-a luat bolidul din spate Primul pe care bolidul l-a acroșat A fost Bogdan, de pe acostament l-a luat Într-o fracțiune de secundă s-a-ntâmplat Pe toți trei i-a accidentat Pe Costin și Cătălin cum i-a îngrămădit Cum s-a întâmplat pe Costin l-a scalpat. La picior l-a lovit și alte leziuni a avut Clavicula i-a fracturat. Douăzeci de metri târâș pe Cătălin la dus După ce creierii pe capotă i-a pus Pe acostament el a căzut Într-o baltă de sânge el a zăcut. Nițu cu roțile din dreapta l-a călcat Cătălin nu a mai scăpat Pe loc viața i-a luat Așa s-a petrecut ultima lui plimbare Zăcând ore în șir la soare. Atunci mă întreb și întreb pe fiecare Cum este posibil cum să fie oare Când acel șofer care a refuzat Ca să-l ducă-n grabă la spitalul cel mai apropiat. Lui atunci de altceva nu-i păsa Decât să nu murdărească mașina sa Oare el are liniște sufletească Are conștiința încărcată, poate să se odihnească. Știu că nu era obligația lui să o facă Să-l ducă la Spitalul Județean și să se întoarcă A preferat să-l lase în șosea Să vină salvarea să-l ia. D-le locotenent Crivăț nici dumneata N-ai procedat bine așa L-ai trimis la Spitalul Schuller să-l ducă Știind că n-au frigidere să-l țină. De asemenea era tot obligația d-ta Pe mine de a mă anunța Din zvonuri a trebuit să aflu eu Că a murit băiatul meu. Am fost la Schuller și la Județean Umblând ca un nebun, dar în zadar Până și la Poliția Ploiești am ajuns Dar totul fără un răspuns. În cele din urmă de la Poliție am aflat Că la morga Spitalului Schuller l-a băgat Neavând frigidere și nemorfinat El un miros urât a căpătat și-n putrefacție a intrat. Luni când de la morgă l-am luat La Cimitirul Mihai Bravu în capelă l-am băgat Până marți în capelă a stat Și marți l-am înmormântat. Păcat de el și de tinerețea sa Că în biserică nu l-am putut băga Și tu locotenente Crivăț ești vinovat De astea toate câte s-au întâmplat. Cred că ai și tu copii Și de aceea nu ți-aș dori Să treci prin ce-am trecut și trec eu Să vezi cât este de greu. De asemenea tu Nițule cel vinovat Tu raza mea de soare mi-ai luat O rană-n suflet mi-ai perforat Să sufăr toată viața m-ai condamnat Și-n întuneric m-ai lăsat. Plâng foarte mult și oftez din greu De când l-am pierdut pe băiatul meu N-am plâns în 50 de ani de când m-am născut Cât am plâns acum de când l-am pierdut. Eu foarte mult aș fi vrut dacă se poate Tu numele meu să-l duci mai departe De asemenea cu timpul dacă puteam Să-mi cresc nepoții eu așteptam. Acum de când nu mai ești în viață Eu nu mai am nici o speranță Tot ce eu am sperat Absolut totul s-a spulberat. Care este misterul ce se întâmplă oare Nimeni n-a văzut accidentul sau este o înscenare Locotenentul Crivăț susține foarte mult Că nu există martori care accidentul l-au văzut. Nu pot să cred că martori n-au existat Numai dacă Nițu nu i-a cumpărat Sau poate și teama plimbării prin tribunale I-a făcut să renunțe fiecare. Așa a fost ultima plimbare cu bicicleta A lui Valentin Cătălin pe șosea Chiar dacă avea experiență cu ea Cu semicursiera sa, el 5000 de km, avea. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate