poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-23 | | Înscris în bibliotecă de liviu ofileanu
Sunt o țigancă dintr-o țară străină,
țin cărțile de joc în mâinile tuciurii pline de taine. Trec zile și zile, mereu monotone și mereu felurite. Îndărătnic îi privesc pe oameni în față. Cărțile mele ard: Ce știu ei? Știu ei oare că imaginile trăiesc? Știu ei oare că fiecare carte-i un destin? Știu ei oare că fiecare carte ce-mi cade în mână are mii de tâlcuri adânci? Nimeni nu știe că mâinile astea caută ceva, nimeni nu știe că mâinile astea au fost predestinate cu mult înainte. Că mâinile astea sunt obișnuite cu toate lucrurile și totuși pretutindeni se prind numai de un vis. Puține mâini ca astea se mai află în lume. Aceste minunate mâini de răpitoare sub pânza roșie le ascund în melancolie și încăpățânare, aceste mâini puternice și împodobite cu inele. Ochii aceștia negri privesc în dorul fără sfârșit. Aceste buze roșii ard într-un foc de nestins, aceste mâini nepăsătoare își vor împlini țelul în posomorâta noapte iluminată de flăcări. Trad. Petre Stoica,Poezia nordică modernă, Ed.BPT, 1968
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate