Nu-i nimic că mori
Nu te opri să-ți iei adio
Þine-ți nemurirea cu ultima tremurare
ȘI scap-o făr s-o privești ,făr de a-ți fi frică...
de veșnicia ei
Chiar de-și înfige colții în suflet
Și chiar de a-i iubio
Primește moartea ca pe o binecuvîntare
Ca o taină a subuniversului
Și iată-mă am murit de nenumărate ori
ÃŽn veacuri am gustat din ultimul ceas
Simt nu ca o viața ci ca o suflare tîrzie
a primăverilor netrăite
A îmbrățișărilor uitate
A viselor înecate în sîngele celorlalți
Nu te rog iti cer sa mori tu .....pe bani.