poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-22 | |
Mă gândesc că poate m-am grăbit,
când îndemnat de entuziasm, ți-am mărturisit că te iubesc; am văzut atunci în tine o lumină sau poate mi s-a părut că o zăresc. Draperiile ce acoperă sufletul fiecăruia chiar dacă au țesătura fină uneori devin grele, se încarcă cu mucegai și praf pietrificat în timp ce ne protejează când străbatem deșertul vieții și nu se mai vede că puritatea sentimentelor este ținută ca un ostatec, sub zăbrele, că imaginea pe care o afișăm senini lumii este cea a unui fals duplicat sub care ne ascundem deoarece ne-am pierdut încrederea. De multe ori speranța își schimbă destinația asemeni unui avion amenințat de teroriști în zbor. Nu vrea să se lase șantajată de iluziile care o amăgesc și ia înfățișarea unui nebulos nor, dar printre atâția nori adevărați nu reușesc să o mai deosebesc. De multe ori ochii mint și ei când gândurile noastre ascunse în spatele unor umbre se furișază pe lângă adevărul dezbrăcat ce tremură de teamă să nu fie descoperit în inima învelită-n taine și culori sumbre și se pare că nimeni nu este vinovat. De ce minciuna este mai convingătoare? De ce sclipirea din ochii tăi și zâmbetul candid m-au făcut să cred că ești un bulgăr desprins din soare trimis să-mi aducă lumină și căldură în sufletul ce a devenit un câmp întunecat și arid? Este adevărat, nu mi-ai făcut promisiuni iar acum am înțeles că am reprezentat doar un refugiu temporar și discret până la împlinirea unui dor ținut secret ce a ars în tine ca un foc mistuitor și ți-a purtat sufletul într-ascuns spre un tărâm îndepărtat unde într-o zi ai și ajuns. Dacă ai primit altceva și nu ce ai sperat vina îți aparține în întregime, destinul ți-a oferit ce ai meritat. Dă-mi un singur motiv să mai cred în simțurile mele și în vorbele tale ce adie ca o briză sărată peste sufletul meu atât de însetat!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate