Timpul merge și fără mine
la abator
înghesuindu-l pe Dumnezeu în paranteze
simboluri ies din beznă
călugărindu-se în exaltarea unui act
stări și nu spasme
în orgii golesc orbitele de văz
și nu le potolesc beția
reptilelor li se urcă la cap inconștiența mea
și nu-mi stârnesc repulsia
balele semiumbrelor alb-verzui
ce mai aduc o halbă de venin la masa statuilor
abandonând generații în fața depersonalizării
negațiile vin să confirme
încercări fracturate
de pretextul sub care ni se refuză
azil în ceruri
închipuiri se regăsesc în imposibil
și susțin complotul