poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-17 | |
De la un timp umbrele sunt însuflețite iar oamenii poartă în piept inimi de piatră,
mintea care s-a cocoțat pe curcubeu înveșmântată-n fală strălucește ca o tinichea peste omenirea ce stă în fața ei îngenunchiată și o hrănește doar cu promisiuni aruncate într-o imensă și aurită oală. Zidurile au chipuri și te întâmpină mereu zâmbitoare, cu ochi de paete din care se preling cerneluri colorate când ploaia curge leneșă din ceruri prin a timpului ruginită stropitoare. Pietrele mute, acoperite de asfaltul neted, strigă disperate sub vacarmul pașilor ce țopăie năuci pe nesfârșitele trotuare străbătând bulevardele amăgirilor feeric luminate; pubelele de gunoi au devenit pentru iluzii hambare încăpătoare în timp ce iubirea și speranța sunt azvârlite cu nepăsare în noroi. Copii îmbătrâniți și bătrânii gârboviți cerșesc în piețe mângâiați de sudoare și numai câinii vagabonzi se mai întreabă ce se întâmplă cu noi, dacă mai avem suflet, dacă merităm milă, ajutor sau iertare?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate