poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-12 | |
Copilul cu obrajii roșii
a adus o minge scumpă, de piele. se apropie de Copilul fără mamă, apoi se face c-o scapă. Acesta țipă bucuros și fuge după ea, chipurile, să nu cadă-n apă. Se joacă-amândoi. Pasează de la unul la altul. Copilul cu obrajii roșii țipă aiurea, dar vrea să-l îmbie și pe Copilul fără tată care construiește cuminte o casă din pietre, țărâna și bețișoare. Copilul cu obrajii roșii pasează-ntr-acolo și cel fără mamă, dă s-o prindă, călcându-i Copilului fără tată casa-n picioare. Punct ochit, punct lovit. De-a dreptu’ lovit, cu dreptu’-n obraz, sânge din nas, cuvinte scâncite. O doamnă-i desparte și nimeni n-aude cuvântul gâtuit “dreptate”. Copilul fără tată pornește scâncind spre casă cămașa scoasă din pantaloni, pătată de sânge. Copilul cu obrajii roșii se retrage. Își culege mingea din praf, se face că-i obosit și pleacă. Copilul fără mamă se apleacă, ia un băț de jos pe post ba de pistol, ba de sabie și-i aleargă pe cei curioși. Pe o bancă alături și totuși destul de departe se joacă un copil pe care l-a adus o bătrână. Miroase a pernă rece, a vis nevisat, a pâine “cu ce-a dat Dumnezeu” de dimineață. Are gâtul prea subțire sau cămașa prea mare, cămașă de vecin de la cealaltă scară, cu mâini ca ale mele...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate