poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-10 | | Motto: “Lumea e o necunoscută. Timpul Concret e contracție simultană și extindere simultană la scara Timpului General Infinit, iar Materia Timpului General Infinit e chiar Lumea…” ALBERT EINSTEIN Există o fugă înăuntru, căci toate aleargă uniform și rectiliniu înăuntru, iar înăuntrul se scufundă tot mai înăuntru până-n înăuntrul înăuntrului se scufundă, se afundă în sinele înăuntrului, pitindu-se în sine însuși, cădere în cădere, punct, punct în punct, în punctul dinănutrul punctului, în punctul punctat al adâncului gândit, unde cuanta țâșnește din ea însăși, emisie și corpuscul, întronând echilibrul perfect, corpuscul-undă generator de echilibru pe muche de cuțit căci se mișcă ceva – un semnal implicit dinăuntru pentru mișcarea în sens invers, căci mișcarea se mișcă în sine și-și crește creșterea, tot mai creștere, tot mai spre în afară de sine, din sine țâșnind dincolo de sine în largă explozie mută, ca o irumpere împingând marginile dincolo de margini, mutându-și cercul în afară încât circumferința crește, se extinde față de centrul-punct în extindere, până când marginile rotunjite devin nemărginite. Ceva e dincolo de dincolo și chibzuiește în sine însuși, și-și oprește extinderea și-și chircește oprirea, și pornește adunarea marginilor către un loc, tot mai spre centru, într-un punct necuprins. Dar acel ceva nu e nicăieri, că numai nicăieri n-are margini, ci e doar punct în sine mișcător, născător de sine însuși, dinspre sine peste sine, din sine către dincolo de sine – până dincolo de dincolo de sine, unde se află ceva, același ceva întoarcere – substrat și martor al tuturor căderilor în sine și-al urcărilor din sine din adânc de sine în sine însuși – oglindă, până dincolo de sine, dincolo de dincolo unde e nimicul, nimicul nimicului… Explozia Marii Creații dospește în adâncul adâncului și urmează logica nimicului: Lumea și nonLumea împreună, care devine ceva și iese din sine însăși punct al nimicului, punct în punct până dincolo de sine unde totul e Timp, un Timp în alt Timp – Timp în Timp a ceva fără cuprindere, cuprins în necuprins…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate