pas descheiat, cu tine clipa tace
cât universuri pictate-ntr-o lacrimă
storurile serii plâng ultime păsări
venite-ntre noi
cu aripile ploii despletite din lună
mă-mbrac în sărutul tău
cu inima templu zidit la marginea
unei rugi nerostite
mă cheamă flăcările tale
să ardem cenușile albe-n
tăciuni de lumină
să fim porți irizate-n
iubirea cea simplă
ca o adiere de mai intre tei
mai limpezi decât ochii cristal
ai versului cu care
Dumnezeu scrie-n torente
magia de-a fi împreună