Amărâtă apă tulburată, cu jeguri spurcată,
Adulată aici, dincolo blestemată,
Potop ai fost, acum, ești biată erată.
Nefericit aer toxic, pestilențial și cenușiu
Dădeai culoarea sferei, plăcutul azuriu,
Acum duhnești a moarte și cerul ți-e pustiu.
Bolnav pământ ars, otrăvit și scormonit
Mileniile roată te-au prea împodobit
Și-acum ești în parcele zdrobit și umilit.
Catastrofal foc arzându-te-n compromis
Erai parte din soare, simbol de paradis,
Dar ești acum în bombe ca diavolul închis.
Sărmane animale, insecte, flori furate,
Murate-n pesticide, dresate, asasinate,
Jelidu-vă pieirea, ne-adăugăm păcate.
Îndurerată falnică pădure cu furie tocată
Erai casă a vieții și-acum, dezonorată,
Îți pierzi pe rând copiii ca mama blestemată.
Triști aștri poeți privind apocalipsa
Safirului din cosmos îi urmăriți eclipsa
Dar va veni și vremea când îi veți duce lipsa.
Tu omule războinic cu chip de sfânt ritos,
Progresul și cultura te fac mai ticălos
Semnând dezastrul lumii smintit și-orgolios.