ce blânde galaxii din mers coboară
să-ncapă în privirea-ți dezmierdată
atâtea taine-n ochii de fecioară
ce versu-mi, să deschidă, n-o să poată

și florile pălesc cu duioșie
printre petale când adormi suavă,
te leagănă toți crinii-n reverie-
sărutu-mi cald pe fruntea-ți nu-i otravă

rămâi înconjurată de mistere
în lumea ta n-o să pătrund cu sila,
dar dă-mi, în ceața grea, niște repere,
pe inima-mi rescris-aștept ștampila

vom țese-o haină mai presus de fire
dacă-n urzeal-ai milă și iubire