în beznă simțurile mele călăuze
străbat voalurile viclene ale nopții,
deschid ferestrele Ursei Mari,
taie cămăși de forță din ierburi
poemelor susurânde,
sub roata supraîncălzită
clipocitul Timpului excită
cuvintele libertății
înclinat ,scribul le culege încetișor,
le încrustă pentru totdeauna
în argila roșie-
numărătoare inversă
barierelor timpului
melancolice...