| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2009-05-03 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian 
Trec anii și se numără ca banii Și viața mă așază pe rugul ei cărunt, Bunica nu-mi mai spune nani-nani, Mă-nfrigurează fiecare amănunt. Și cel ce-am fost și cel ce sunt se ceartă, Dar vai și-acest război e-atât de monoton, Mi-mbătrânește numărul la poartă, Mi-mbătrânește numărul de telefon. Se adaugă mai fiecare oră Și telefonul sună distant și suveran Și parcă și el însuși mă imploră Să nu-l tot schimb adăugând un an. Acum, când crucea anilor e spartă Și omul de zăpadă, ce sunt, își ia palton, Mi-mbătrânește numărul la poartă, Mi-mbătrânește numărul de telefon. Răsună-n mine toate ca-ntr-o sală În care mormăie strigoiul unui urs Și crește din greșeală în greșeală Pedepsitorul căilor ce le-am parcurs. Și dacă moartea mea nu mai e moartă E că eu însumi mi-am ajuns un zvon, Mi-mbătrânește numărul la poartă, Mi-mbătrânește numărul de telefon. Ceva, aici, produce căruntețe, O fabrică de calcar la mine-n oase văd Și vine albul ei să mă învețe Cum să surâd aliniindu-mă-n prăpăd. Cu fiecare an ce nu mă iartă, Ca într-o adunare făcută monoton Mi-mbătrânește numărul la poartă, Mi-mbătrânește numărul de telefon. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate