să mor încet într-un acord de vioară,
să nu simtă nimeni suflu de gene,
și nici lacrimi să nu vadă...
mi-e frică de voi,
nu vreau să vă văd la picioarele mele cum șiroiți vorbe
în simplul și unicul zadar-
sufletul mi-e înghețat...de taine și tăceri,
praful îl văd cum se așterne peste amintiri-
în aer afară e zbucium de liniște,
eu nu-mi aud decât ceasul din piept
mă mai uit în zare o dată...
dar nu văd nimic
și-aștept.