Mica mea iubire dulce - nesperata mea salvare,
Te-am ascuns adânc în mine, în al inimii abis,
Să-ți simt focul până-n ochi-mi plini de tine-n al meu vis
Împletindu-ne-mpreună în durere și-alinare.

Prea-mi ești dată cu destinul – dar din stele și din soare,
Mica mea iubire sacră, pură și nevinovată:
Lumea mea de dor și taină într-un lujeraș de fată
Purtătoare de miracol, tinerețe și vigoare.

Îți sunt rob - vezi-mă bine - la frumoasele-ți picioare,
Dar voi trece precum ziua, c-așa-i trecerea, pustie,
Pe când tu vei crește veșnic înălțată-n poezie:
Monument de prospețime din iubirea ce nu moare.

Te-oi simți peste milenii cum alergi: floare în floare,
Împletind stropii de rouă și de soare-ai nemuririi,
Și voi tresări-n țărână, greu, sub platoșa simțirii,
Într-un geamăt de furtună, într-a mării respirare,
Mica mea iubire mare…