Bună dimineata, iubita mea cu ochii expresivi și mari, asemănători celor de căprioară,
cu glasul dulce, melodios, a cărui amintire mi-a rămas în suflet și mă înfioară
continuu, ca ecoul sunetului produs de arcuș pe struna de vioară!
Am vrut să-ți mărturisesc ceva, în timp ce te priveam entuziasmat, aseară:
îmi este cumplit de dor în fiecare ceas de tine
iar inima mea se frământă întrebătoare între speranțe și suspine...
Aș vrea mereu să-mi fii alături, să te privesc, să te ating, să te dezmierd
să am o certitudine că niciodată-n viața asta n-o să te pierd,
si mă întreb în gând cum aș putea să te păstrez, cu ce liană să te leg,
ca sufletele noastre, pe vecie, să formeze un întreg.
Oare, cine a hotărât să ne întâlnim, acum, când suntem uniți cu alte vieți,
câd viitorul, învăluit în umbre dense, este incert, de nepătruns,
când nu știm dacă vom putea rupe îmbătrânitele peceți
ce fac să ne întâlnim, ca doi fugari, numai într-ascuns?

......................................................................................

Bună ziua, iubita mea cu ochii mari și visători,
învăluiți în taine, sub care se ascund dorințe și promisiuni!
Mă simt fermecat când în adâncul lor privesc, am emoții și mă cuprind fiori,
căci văd cum se oglindesc în ei și ape limpezi și furtuni.
De-mi ești alături, sufletu-mi vibrează ca struna bătrânelor viori,
și așteaptă să înțeleagă ce ești: rug de suferință sau izvor de fericire și minuni.
Chiar dacă au dispărut de pe cer luceferii strălucitori
ochii tăi mențin aprinsă, pasiunea mea, ca doi tăciuni.
Sunt tulburat și mă întreb mereu nedumerit:
Trăiesc în realitate sau în vis?
Prin tine suferințele mele vor lua sfârșit?
Vom pătrunde oare, amândoi înlănțuiți, în paradis?

.......................................................................................

Bună seara, iubita mea! îți spun,
acum, când Luna maiestoasă
ca o regină printre stele răsare.
Aș vrea să rup o crenguță din liliacul stropit de ploaie
ce-și împrăștie în noapte suavul parfum,
și să ți-o trimit cu o pasăre argintie, alături de visul
care îndemnat de tainice șoapte
se aprinde și arde ca o văpaie
în sufletul meu,
făcându-mi liniștea scrum.
Cu gândul ce cutreieră după tine prin lume,
mănunchi de raze strălucitoare am adunat, dorind
și ți-l trimit cu dorul, ce poartă în taină al tău nume,
ca să-ți mângâie chipul, ce sper să-l văd curând.
Aș vrea în clipa asta, de n-ai fi departe,
să stăm îmbrățișați sub un bătrân felinar,
să uităm de tot ce ne desparte
și să lăsăm dragostea să-și facă singură hotar.

.......................................................................................

Noapte bună, iubita mea ostenită de drum,
răvășită de îndoială și iluzii, înfrigurată de lungi frământări!
Iubirea ce mi-a încolțit în inimă în primăvară, se înalță ca un fum,
căci sufletul tău mai caută răspuns la unele întrebări.
Sunt nefericit și teama m-a cuprins ca o caracatiță acum
că ai putea să-mi ucizi speranța cu hotărârea ta în următorii zori,
că n-aș putea să-ți mai văd ochii luminoși, care oricum,
mă vor urmări, purtați prin timp de urarea nemiloaselor ursitori.